Teoria unificata a campurilor
Beneficiaza de ultimele noutati in domeniu delife coaching (antrenament pentru viata)
Trimite-i un e-mail
Daca ne uitam cu atentia la comportamentul nostru, vom vedea ca pretindem cu destula usurinta sa ni se acorde o a doua, a treia, a 77-a sansa din partea celor fata de care gresim, insa nu avem intotdeauna generozitatea de a acorda celorlalti iertarea de tot atatea ori. Si care ne este justificarea: nu pot sa il/o iert pentru ca m-a ranit atat de mult, nu i-a pasat, m-a desconsiderat samd. Si nu numai ca nu ii iertam dar ne asiguram ca si oamenii din jurul nostru afla cu ce ne-au gresit ceilalti, si de cream "aliati", cream un acord printre apropiati despre cata dreptate avem sa nu iertam. Iar daca spunem ca suntem generosi si iertam, ne pastram totusi o usa deschisa care suna cam asa: "am iertat dar nu am uitat". Ce fel de iertare este aceea? Atat timp cat pastram amintirea greselii si ne tinem de ea nu am iertat cu adevarat.
Intentia mea nu este nici pe departe aceea de a invinui pe cineva de ceva cat mai degraba aceea de a vorbi deschis despre ceea ce ne opreste pe noi sa fim liberi, sa traim in pace si liniste. Da, despre noi e vorba. Intrucat in masura in care nu suntem dispusi sa iertam, acele greseli ale celor din jur raman in viata noastra sub forma de resentimente si atarna ca niste pietre de moara. Si ne intrebam de ce, in timp avem sensatia de "inima grea", de suferinta si piedici in viata. Cum sa nu avem aceste sentimente cand incercam sa alergam liberi si veseli ca niste copii, dar avem legate de picioare toate aceste pietre de moara, dovada neiertarilor noastre de-a lungul timpului. Ca sa putem fi liberi si cu inima usoara ca niste copii, este necesar sa iertam.
Deci a ierta pe cineva care ti-a gresit este un mare CADOU, un DAR pe care ti-l faci TIE in primul rand, caci te scutesti de povara resentimentului, al ranchiunii si al dorintei de razbunare. Este daca vreti, un mare dar de iubire la adresa propriei persoane.
Si nu este relevant daca persoana care a gresit si-a cerut iertare sau nu, daca a realizat greseala sau nu sau daca merita iertata sau nu. Indiferent de capacitatea de constientizare a celui care a gresit, prin iertare noi ne daruim in primul rand noua un mare dar. Si da, in al doilea rand daca suntem dispusi sa comunicam si celuilalt ca l-am iertat il putem ajuta sa constientizeze ce a facut, sa se indrepte si sa creasca, daca va dori. Daca nu va fi dispus sa invete ceva din acel eveniment el/ea va ramane cu povara vinei (constientizata sau nu, ea oricum exista), iar noi ne vom fi eliberat.
Discutand din alta perspectiva persoanele care nu sunt dipuse sa ierte pe altii, de obicei sunt deosebit de severe cu propria persoana si sunt chiar mai predispuse la invalidare/ pedeapsa in cazul in care ele gresesc (in orice domeniu). Va invit sa considerati ca in viata capacitatea de iertare creste sau mai bine spus incepe cu disponibilitatea de a ne ierta pe noi insine. Abia dupa ce suntem dispusi sa ne acordam iertare pentru greselile, erorile, alegerile gresite pe care le-am facut in viata noastra putem vorbi de capacitatea de a acorda si altora iertare.
Si nu in ultimul rand, daca vorbim din puncte de vedere spiritual, invataturile parintilor crestini, si nu numai a lor, ne spun ca nu poti pretinde sa ti se ierte greselile fata de altii sau Creator pana cand nu esti dispus sa acorzi iertare. Si mai mult, ca nu poti obtine iertarea greselilor de la Sfanta Treime nici daca mergi sa te spovedesti, pana cand nu te vei ierta tu pe tine.
Ca o concluzie, a oferi sau a cere iertare pentru erorile noastre si ale altora poate reprezenta un dar de iubire catre noi si cei din jurul nostru, un mod de a obtine pace sufleteasca si liniste. Si oricine poate ierta, depinde de disponibilitatea sa si de masura in care doreste sa isi cultive aceasta deosebita virtute.
