Grija pentru altii, chiar si pentru o singura persoana din viata noastra, ca e vorba de copilul nostru, de mama sau tata care sunt neputinciosi si au nevoie de noi sau de un coleg sau un prieten, este ce ne imbogateste si ne da sentimentul de fericire. Am citit recent o carte care m-a impresionat profund. Se numea 'Valeriu Gafencu: sfantul inchisorilor' si era povestea vietii unor detinuti politici in inchisorile comuniste. Terorile descrise puteau sensibiliza si cel mai impietrit suflet, insa unul dintre lucrurile care m-a marcat a fost viata traita de Valeriu si nivelul de fericire pe care l-a cunoscut in inchisoare. Ne putem intreba: despre ce generozitate putem vorbi cand esti dupa gratii? Adevarul este insa ca, in acele conditii, cand ajungi sa iti daruiesti bucata ta de paine altuia mai slabit ca tine sau streptomicina, care e singura ta scapare, pentru a salva viata altuia, atunci vorbim de jertfa, de martiriu, de altruism, de generozitate. Ne putem gandi 'da, dar noi suntem simpli oameni, cu preocuparile vietii cotidiene'. Si ce daca! Si Valeriu era un tanar student cand a fost inchis, ca multi altii, si a reusit sa cunoasca imensele beneficii sufletesti pe care le aduc generozitatea si altruismul.

Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca generozitatea exista in fiecare dintre noi; nu trebuie sa fim privati de libertate pentru a realiza ce potente imense sunt in noi. Oamenii, in general, isi arata cu adevarat bogatia sufletului daca sunt pusi in situatii extreme, de calamitati sau razboaie. Ce-ar fi sa fim generosi pe timp de pace, cand suntem bine, in casele noastre. Ce-ar fi ca, pe langa preocuparea financiara, sa mai avem si o preocupare spre alte tipuri de bogatii. Nu vreau sa dau articolului neaparat o conotatie religioasa, ci mai degraba una umana. As vrea ca fiecare cititor sa inteleaga ca asa cum iti aduni bani in cont, asa iti poti aduna si fapte bune in alte feluri de conturi, de o bogatie mult mai mare.

Buddha a spus odata ca 'Se pot aprinde mii de lumanari dintr-o singura lumanare, si viata acelei lumanari nu va fi scurtata. Fericirea nu descreste niciodata daca este impartasita'. Mi-ar placea ca un astfel de mesaj sa aprinda in cati mai multi dintre noi lumina a cine suntem si sa ne amintim ca, desi traim in secolul al XXI-lea, putem fi OAMENI, putem fi generosi.

Daca ar fi sa cream o axa imaginara si la un capat sa trecem egoism (adica atentie exagerata si exclusiva fata de tine in detrimentul celorlalti) si la celalalt generozitate, unde v-ati situa? Si de ce sa facem efortul de a evalua generozitatea din viata noastra? Un raspuns am putea spune ca l-a dat Martin Luther King Jr. cand a spus 'Fiecare persoana trebuie sa decida daca va merge in lumina creativa a altruismului sau in intunericul distructiv al egoismului.'

Ne surprindem protestand ca situatia actuala este asa cum este? Ce-ar fi sa dam acum tot ce avem pentru un viitor care sa arate altfel? Mi-a placut cand am citit undeva un citat de-al lui Albert Camus: 'Adevarata generozitate fata de viitor sta in a da totul in prezent.'

Si pentru ca astazi am fost atrasa de ziceri ale unor oameni deosebit de mari, voi incheia cu un citat al lui Frank A Clark: 'Adevarata generozitate este sa faci ceva frumos pentru cineva care nu va afla niciodata.'